DESPRE PACE ŞI ARMONIE

 Mulţi dintre noi, poate s-au întrebat – ce este Pacea?. Majoritatea îl asociază ca un termen antonim al războiului, el însă reprezintă mult mai mult.

DEX –ul defineşte pacea printre altele ca: „Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere, etc.”. Se poate observa din această definiţie că termenul de pace are o multitudine de faţete. Un aspect surprinde partea spirituală – sufletul, alt aspect surprinde partea fizică – tihna, repaus, iar altul surprinde mediul înconjurător – zgomot, mişcare.

Morihei Ueshiba abordează în Arta Păcii, aspectele termenului de pace astfel: „Pacea îşi are originea în curgerea lucrurilor - inima sa este ca mişcarea vântului şi a valurilor.”. Multidimensionalitatea termenului de pace este surprins de O-Sensei în: „Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activitățile tale. Fiecare are un spirit care poate fi șlefuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în tot ce te înconjoară.”. Iată că părţile spirituală, fizică şi de mediu înconjurător ale Păcii sunt foarte clar enunţate de formularea: un spirit ce poate fi şlefuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale de urmat. Este de remarcat faptul că locul de plecare al păcii este în tine. Trebuie să ai acea linişte sufletească, care poate fi definită de suprimarea oricăror tendințe de egoism, de violenţă, de agresiune, de eliminarea acelor tendinţe ale corpului fizic de a răspunde la violenţă cu violenţă – astfel antrenând corpul să deprindă anumite performanţe şi stări de spirit definite clar de Arta Păcii.

„Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activitățile tale…” – înseamnă activitatea asiduă şi continuă de autoperfecţionare a practicantului de Aikido, prin care el trebuie să ajungă la conştientizarea noţiunii de pace şi aplicarea principiilor aferente nu numai în cadrul Dojo-ului, ci în toate împrejurările din viaţa de zi cu zi. „Activităţile” vizează acţiunile aferente părţii de mediu înconjurător în care ne desfăşurăm viaţa: familie, serviciu, comunitate, medii în care interacţiunile noastre trebuie să fie cu adevărat promotoare ale Păcii ori de câte ori intervin stări conflictuale.

Morihei Ueshiba afirmă că: „Arta Păcii înseamnă să controlezi agresiunea fără a provoca rănirea.”. Este ceea ce încercam noi să realizăm în Dojo – abordarea unor situaţii de agresiune prin îmbinarea armonioasă a celor trei dimensiuni – mental, fizic şi mediu. Controlarea agresiunii prin manifestarea stării de pace, implică coordonarea şi armonizarea celor trei planuri: partea mentală prin atingerea acelui calm sufletesc; partea fizică reprezentată de corpul care trebuie să aibă deprinderile motorii şi tehnico-tactice jalonate de calea Aikido; partea de mediu înconjurător, din care se evidenţiază şi generatorul agresiunii ca un element perturbator care iese din cadru. A nu provoca rănirea agresorului reprezintă respectarea principiilor păcii ca geneză a „curgerii lucrurilor” în consonanţă cu legile evoluţiei vieţii.

De altfel mulţi filozofi definesc termenul de „conflict antagonist” ca un element de regres al societăţii, opus creaţiei aşa cum o interpretează Ueshiba „Pacea îşi are originea în curgerea lucrurilor”.

Termenul de pace a fost abordat de nenumăraţi filozofi, dar renumitul Baruch Spinoza, care a avut o viziune monistă a lumii, are următoarea interpretare care se pretează aspectelor relevate de mine în acest eseu: „Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere, dreptate.”.

Biblia menţionează în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, cap. 12. 14 „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,”, iar în Evanghelia după Matei, cap. 5.9. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”. Pacea este prezentată ca o condiţie sine qua non de a atinge perfecţiunea de a „vedea pe Dumnezeu”, iar promotorii păcii sunt interpretaţi ca „fii lui Dumnezeu”, fiind asociaţi legilor creaţiei.

Practicantul de Aikido trebuie să înţeleagă că fără a deprinde această stare de „Pace”, manifestată în cele trei dimensiuni descrise mai sus, prin a lăsa arta Păcii să se manifeste în el şi prin a transmite această pace celor din apropierea sa, paşii către ţelul definit de practicarea Aikido sunt mai mulţi şi mai grei, existând riscul de a se rătăci sau de a se opri undeva pe traseu.

 

Ce este Armonia? Majoritatea oamenilor percepe acest termen prin asocierea cu sunetul sau mişcarea, ori ca o caracteristică a relaţiilor interumane. Astfel un sunet sau o muzică poate fi armonioasă, o mişcare, un dans poate fi armonios, iar despre anumite persoane se poate aprecia că sunt în armonie.

DEX-ul ne defineşte armonia: „Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc.; Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie);spec.(Muz.) concordanță fonică între sunete….”. Potrivirea desăvârşită a elementelor unui întreg, ne conduce la ideea de interpretare a perfecţiunii prin utilizarea termenului „desăvârşită”, la ideea de geneză şi de creație ca mod de constituire a elementelor unui întreg privit din punct de vedere material şi spiritual. Latura socială este evidenţiată de aprecierea relaţiilor de bună înţelegere între persoane sau colectivităţi, iar latura de mediu înconjurător este definită de aprecierea interpretării unor sunete.

Celebrul Johannes Kepler, matematician, astronom şi naturalist german, care a formulat şi confirmat legile mişcării planetelor, relevă în lucrarea „Harmonices Mundi” („Armonia Lumii”) că principiul real care stă la baza creaţiei este armonia muzicală. El explică termenul de armonie prin referire la muzică, geometrie, astrologie şi în final astronomie. Principala sa idee este că viteza mişcării planetelor de-a lungul orbitelor este în relaţie directă cu frecvenţa unei note muzicale, iar împreună, toate planetele generează muzica celestă.

Morihei Ueshiba evidențiază în Arta Păcii următoarele aspecte ale armoniei: „Universul a luat naştere şi s-a dezvoltat dintr-o singură sursă, iar noi evoluăm prin procesul de unificare şi armonizare.”; „Fiecare maestru, indiferent de timp sau spaţiu, a auzit chemarea şi a atins armonia, cu cerul şi pământul.”; „Mintea ta ar trebui sa fie în armonie cu funcţionarea universului, trupul tău ar trebui să fie acordat cu mișcările universului, trupul şi mintea ar trebui să devină un întreg, armonizat cu activitatea universului.”. Iată surprins termenul de armonie ca un proces de evoluţie universală, ca o măsură de atingere a perfecţiunii de maestru şi nu în ultimul rând ca o măsură de acordare a mentalului şi a fizicului cu activitatea universului. Omul este văzut unitar în dualitatea sa spirituală şi fizică, armonizat cu regulile universului, cu regulile creaţiei, putându-se afirma – ca o potrivire desăvârşită a sa în activitatea întregului definit de activitatea universului. Legile creaţiei şi activitatea universului exclud conflictele, distrugerile şi disputele, răul şi dezordinea. Astfel această armonie cu cerul şi pământul, generată de „chemarea” de a atinge calitatea de maestru, poate fi interpretată ca o potrivire desăvârşită a persoanei în cauză cu întregul definit de cer şi de pământ, deci ca o integrare perfectă cu partea văzută şi nevăzută a mediului înconjurător.

Ȋn sprijinul afirmaţiilor anterioare, putem reveni la Morihei Ueshiba, care afirmă că „Cele mai perfecte acţiuni sunt ecouri ale modelelor găsite în natură.”. Astfel ne dă următoarele exemple: „Cercetează învăţătura pinului, a bambusului şi a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu rădăcini puternice şi venerabil. Bambusul este puternic, rezistent şi nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternică, frumos mirositoare şi elegantă.”. Este elocventă ideea armoniei cu cerul şi pământul prin preluarea matricelor informaţionale din natură şi concretizarea lor în acţiuni.

Cum să te armonizezi cu cineva care îţi vrea răul? Potrivindu-te desăvârşit cu el, adică să fii partea din întreg care îi lipseşte lui, evitând confruntarea răului cu răul. Acest lucru se atinge cu multă muncă şi sudoare în Dojo-ul de Aikido, armonizarea cu un atac prin eschivă, preluare şi aplicarea unui procedeu, fiind realizate în măsura calitativă şi cantitativă în care practicantul se află mai aproape sau mai departe de calea spre Pace şi Armonie. Această idee este surprinsă şi de Morihei Ueshiba în exprimarea „Când eşti atacat, unifica-ţi partea de sus, de mijloc, şi cea de jos a trupului. Intră, întoarce-te şi contopeşte-te cu adversarul, în faţa, şi în spate, în dreapta şi în stânga.”.

Se poate concluziona: acţionarea unitară a corpului prin unificarea părţilor sale şi contopirea cu adversarul în toate direcţiile astfel încât adversarul să nu mai fie considerat adversar, reprezintă armonia cu tine însuţi, cu adversarul ca parte a mediului înconjurător, în contextul respectării principiilor definite de Aikido.

  

 

      Adrian ALBEANU

Clubul Sportiv Adi-San Craiova

     19 ianuarie 2012



Următoarea intrare

Intrarea anterioară

Intrări similare


Comentarii

Comentariile sunt închise.


Pingback-uri

Pingback-urile sunt închise.


Trackback-uri

Stagiul Național Roșiorii de Vede, Cupa Satori-Do, noiembrie 2009
Follow AikidoCraiova on Twitter